7 lectii despre performanta de la Simona Halep

Anul trecut, undeva pe la jumatatea anului, mi-a atras atentia o jucatoare de tenis romanca, destul de atipica. Se numea Simona Halep, nu avea fizicul impunator al altor jucatoare, parea chiar fragila din punct de vedere fizic.

In mai putin de o luna castigase trei turnee, primele din cariera ei, dand dovada de o serie foarte bunade meciuri. Ajunsese la sase finale disputate la varsta de 21 de ani, trei pierdute si trei castigate in chiar anul acela.

Tot in luna respectiva pierduse la Wimbledon foarte devreme, in turul 2, in fata redutabilei Na Li in urma unui meci dramatic, in care a cedat 2-6, 6-1, 0-6. Na Li era cap de serie nr. 6 la Wimbledon iar ea, un necunoscut, cu puternice dureri de spate. Am vazut atunci, intr-o secventa de cateva secunde la televizor, mimica dureroasa a Simonei. Meciul se intrerupsese de trei ori din cauze medicale. A pierdut atunci meciul, dar l-a dus pana la capat… si ceva mi-a spus ca o sa mai aud de ea.

Era ceva in atitudine pe care il intalnesti rareori la un om. Cand a castigat turneul de la Budapesta, al treilea din cariera, atunci a devenit preferata mea. Mental extrem de puternic, disciplinata, agresiva si in acelasi timp flexibila pe terenul de tenis.

Au urmat inca trei turnee castigate pana la finalul anului (New Haven, Moscova si Sofia), cu rasturnari incredibile de situatie pe terenul de tenis, cu o atitudine de pitbull care se agata de fiecare minge, dar cu gratia unui olimpic la patinaj artistic. Micuta romanca isi facea un nume in tenisul mondial si nimeni nu putea sa ii stea in cale.

Titlul obtinut la finalul anului trecut de “WTA’s most improved player” (jucatorul cu cea mai mare evolutie pe 2013) a pus, la propriu, reflectoarele pe o campioana in devenire, cu presiunea aferenta. Titlul asta a fost castigat de unele dintre cele mai mari campioane din istoria tenisului: Serena Williams, Maria Sharapova, Justine Henin, Martina Hingis, Monica Seles, Steffi Graf, Arantxa Sanchez-Vicario, Monica Seles sau Mary Pierce.

Ieri a castigat finala de la Doha, primul turneu din Premier Five, dupa ce a batut trei jucatoare mai bine clasate decat ea: Errani (locul 7), Radwanska (4) si Kerber (9) si acum se afla pe un meritoriu loc 9 mondial.

Are 7 finale castigate in ultimul an, 2.7 milioane $ castigate din tenis, si inca niciun succes la un turneu de Grand Slam, unde Serena Williams domina de ani buni tenisul feminin mondial. Insa este o pretendenta care isi face loc cu coatele, cu fiecare finala castigata, care ridica stacheta constant si care are ambitia necesara sa ajunga acolo unde nicio romanca nu a ajuns pana acum.

In istoria tenisului feminin romanesc doar doua jucatoare au stat mai bine decat Simona Halep: Virginia Ruzici (fost numar 8 mondial) si Irina Sparlea (fost numar 7).

Si pentru ca, de multe ori, noi vedem doar rezultatele, nu si secretele din spatele unui campion, astazi fac o radiografie a ceea ce este Halep in momentul asta. Lectii pe care le putem lua cu totii, in viata noastra de zi cu zi, pentru rezultate mai bune si o performanta ridicata.

Care sunt secretele Simonei?

1) Putere de sacrificiu

Se poate numi in multe feluri, de la disciplina, la ambitie. Simona Halep a dat de tenis la patru ani si jumatate, cu antrenamente la inceput de 2 ori pe saptamana, asta pana la varsta de sase ani.

La sase ani a inceput antrenamente zilnice pe teren, lucru pe care il face de 16 ani deja.

Intr-un interviu realizat de PRO TV, intrebata care este secretul succesului ei, Simona raspundea intr-un mod simplist:

“Sa nu te abati de la program, pentru ca sunt multe tentatii.”

“Toata lumea de varsta mea, tinerii se duc la cluburi, la sucuri. Eu chiar l-am intrebat pe fratele meu ce fac la sucuri. Toata ziua stai la suc. Cu un suc in fata doua ore. Eu nu pot.”

Insa sacrificiul nu a fost numai al ei. Tatal ei este cel care a dus-o la tenis la patru ani si jumatate, la fel cum incercase si cu fratele ei. In momentul in care a vazut ca Simona parca este nascuta pentru tenis, a devenit fanul ei nr. 1. Iar asta s-a transformat inclusiv in credite la banci, mai tarziu, ca sa o poata sustine financiar in turneele ei.

“Când era mică, Simona era băieţoasă. Părinţii îşi amintesc că nu voia să se joace niciodată cu păpuşile. Mica zgâtie de fată prefera să bată mingea pe stradă, să joace fotbal. Nu purta fustiţă. Acum nu-i place echipamentul pentru că are fustă“.

O alta dovada de sacrificiu a fost decizia Simonei din 2009 de a-si micsora sanii, care o deranjau pe terenul de tenis si ii provocau dureri de spate. Nivelul de ambitie se vede in drumul facut pana la performanta.

“A fost o decizie a mea, numai a mea. Am avut curaj si pentru visul meu am avut curaj sa fac… Sunt momente grele in viata unui sportiv si chiar trebuie sa gandesti un pic mai nebuneste ca sa poti sa mergi inainte. Chiar sa munti muntii din loc. Sa crezi ca poti sa munti muntii din loc”

2) Experienta

Unul dintre motivele pentru care nu suntem prezenti in multe sporturi mondiale cu rezultate notabile tine de sistemul construit in jurul copiilor si al tinerilor.

La noi o cariera sportiva incepe “foarte tarziu”, de aici si o maturitate foarte tarzie a jucatorilor. Un exemplu foarte concret vine din fotbal, unde romanii se adapteaza foarte greu la echipe straine si ajung sa joace la nivel inalt la varste foarte tarzii. Asta se intampla pentru ca in alte tari copiii incep sa faca sport la varste foarte mici (4-7 ani), la noi varsta de inceput fiind de peste 12-13 ani. Cateodata copii romani se apuca de sport 16-17, varsta la care altii explodeaza, in alte tari.

Simona nu are handicapul asta tocmai pentru ca a inceput foarte devreme sa se antreneze la un nivel profesionist.

3) Sindromul “underdog” (“cel pe care nu pariezi”)

Specialistii spun ca are un mental puternic, insa e mai mult de atat. “Underdog” reprezinta acel pariu pe care nu vrei sa il faci, intr-un anumit punct al unui meci, cand totul pare pierdut.

Specialitatea numarul 1 a Simonei pe terenul de tenis tine de capacitatea de a reveni din situatii imposibile, cand nimeni nu ii mai da nicio sansa. Privirea ei este la fel de concentrata si ramane pe pozitii, intorcand meciul in favoarea ei.

Nu s-a intamplat o singura data. La Doha, in semifinale, Halep a revenit de la 2-5, intorcand setul la 7-5. Radwanska declara la finalul meciului:

“A reuşit lovituri incredibile, de nicăieri. Nu ştiam ce să mai fac pentru a cîştiga punctele, pentru că era peste tot”

Meciul care incepuse incredibil de greoi, s-a transformat de la 2-5 pentru adversara, intr-un meci castigat in doua seturi: 7-5, 6-2. Iar adversarii stiu ca meciul nu e castigat cu Simona decat in momentul in care o scoti din incinta fizic.

4) Flexibilitate

Aici se traduce in mai multe feluri. Dupa acelasi meci, cu Radwanska, Simona declara:

“Am jucat agresiv, am vrut sa castig toate mingiile, apoi am vazut ca trebuie ceva schimbat. Am hotarat sa joc inteligent si am insistat pe mingiile in cross”.

Sa ai curajul sa schimbi ceva care nu merge inseamna flexibilitate. Pentru meciul cu Kerber, tot ea spunea:

“O sa intru in joc foarte puternic, iar daca Kerber o sa imi reziste, o sa schimb strategia pe parcurs, in functie de ea.”

In finala insa nu a mai fost nevoie sa isi schimbe strategia. Kerber a clacat destul de repede, primele breakuri fiind castigate de romanca.

Aceeasi flexibilitate o remarca si siteul wtatennis.com:

“Simonei Halep ii plac toate suprafetele, nu are preferinte.”

Tot in aceasta categoria intra si deciziile ei de a renunta la antrenori si de a se antrena singura, periodic. Inainte de Australian Open, dupa ce a renuntat la antrenorul Adrian Marcu:

“O să mă antrenez cu sparringul meu. Vreau să fiu o perioadă singură, să văd ce pot să fac singură pe teren, iar în viitor vom vedea. Eu am mai făcut anul acesta, la început, 2-3 luni singură, mi-a prins foarte bine.”

Acum, spre exemplu, se antreneaza cu belgianul Wim Fissete, fostul antrenor al jucatoarei Kim Clijters. Toate deciziile ei vin din viziunea personala, de a ataca top 5 jucatoare ale lumii, dar si de a se autodepasi in mod continuu (de a nu se plafona la un anumit nivel).

5) Placerea de a juca (pasiune)

Pentru ca in mod sigur sunt multi care vor remarca mai degraba “copilaria pierduta” a Simonei decat rezultatele ei, am cautat in interviuri cuvintele care se repeta cel mai des.

Dupa meciul castigat la Australian Open, in fata Jelenei Jankovic:

“Voi încerca să fiu fericită pe teren și să dau tot ce e mai bun din mine, să mă mișc bine și să fiu relaxată.”

Intr-o forma sau alta, aceasta declaratie este mottoul ei. Dupa unul dintre cele mai proaste meciuri facute de ea, in fata lui Ciubulkova, tot la Australian OPen, spunea:

“Pur şi simplu nu mi-a ieşit jocul astăzi, Am avut emoţii, mari emoţii, pe care n-am ştiut să le stăpînesc. Înaintea partidei, am fost foarte nervoasă şi nu am simţit deloc loviturile.
N-am putut fi relaxată pe teren, nu m-am putut bucura de meci. “

Dupa finala de la Doha:

“Mă simt foarte puternică mental, îm place tenisul şi joc cu plăcere în fiecare meci”.

Aceasta placere (bucurie) de a juca este un obiectiv important pentru Simona, mai ales ca se repeta in mod obsesiv aproape, in orice declaratie a ei.

6) Nationalismul

Majoritatea secretelor tin de mentalitate, ca si acesta de fapt. Nu stiu cat de constient esti, dar cei mai mari campioni ai lumii sunt cei care joaca pentru cei apropiati, de la familie pana la oamenii de aceeasi nationalitate cu ei. Simona este, in primul rand, romanca, si in al doilea rand, constanteanca.

La Sofia, dupa ce a castigat semifinala, a luat microfonul pentru a adresa cateva cuvinte publicului.

Simona Halep: Pot sa vorbesc in romaneste?
Organizator: Bineinteles.
Simona Halep: Buna ziua tuturor. Va multumesc foarte mult ca m-ati sustinut si ca ati venit special pentru mine. Si va astept si maine!

La finalul anului, dupa seria incredibila de 6 finale castigate, Simona spunea intr-un interviu:

“Aş vrea să le transmit ceva fanilor, ceva ce am uitat să spun la finalul meciului, din cauza emoţiilor. Îi rog pe toţi românii să fie alături de mine anul viitor cînd, poate, voi avea probleme. Să mă susţină şi la greu aşa cum o fac acum”.

In aceeasi categorie intra si alegerea mentorului ei in afara terenului, un roman si constantean in acelasi timp:

“Visul meu e să ajung ca Hagi, pe care îl am ca model de sportiv. Înainte să merg la Sofia, m-am întîlnit cu el la meciul Steaua-Basel, iar Hagi mi-a dat cîteva sfaturi. Cel mai important a fost să rămîn modestă indiferent de locul pe care voi ajunge în clasamentul mondial”

7) Mentoratul

Au fost trei momente in care Simona a fost criticata destul de dur prin comentarii, lucru care pe mine m-a mahnit profund, pentru ca arata o limitare a societatii romanesti in primul rand. Meciul pierdut la US Open in fata lui Pennetta, cand multi romani au pariat pe ea la propriu (la pariuri sportive), meciul pierdut la Australian Open, in sferturi, cu Cibulkova (in ciuda faptului ca a fost cea mai buna performanta romaneasca dupa multi ani) si momentul in care a dat declaratia de mai sus.

Este unul dintre “deficientele” de mentalitate ale romanilor: critica in momente grele si neintelegerea capitalizarii relatiei cu alti oameni de succes.

Cand a aparut articol in presa cu titlu mare: “Visul meu este sa ajung ca Hagi”, comentariile oamenilor de rand au explodat.

“Sper ca ai dat declaratia asta doar de complezenta.”
“Cum sa ai model un agramat?”
“Ce a castigat Hagi la viata lui?”

Exista sportul national sa cauti petele negre din soare. Nastase, Tiriac, Nadia, Hagi, Belu si Bitang (doar cateva exemple): unul dintre marii campioni de tenis, miliardar si unul dintre cei mai priceputi oameni de afaceri ai romaniei, fata care a luat primul zece in gimnastica, regele fotbalului romanesc si recordmenii mondiali de titluri/medalii obtinute, indiferent de disciplina.

Asta vad strainii si cateodata ii apreciaza mai mult ca noi.
Pentru ca noi vedem: un libidinos afemeiat, un hot (altfel cum ar avea bani), aia care face reclama la margarina toxica, agramatul si aia de bat fetele in cantonamente.

Este unul dintre motivele pentru care nu crestem ca societate si nici ca individ. Este ok sa scuzi succesul cuiva si sa ii minimizezi performantele si cine este ca om, daca asta te face pe tine sa te simti mai bine. La naiba, daca il corectezi pe Hagi la gramatica, esti mai bun decat el la ceva. Pe principiul asta merge societatea in momentul asta.

E ca si cum m-as compara cu un crocodil la cataratul in copaci. (si cu maimuta la scufundari)

Hagi este un model ca sportiv, un adevarat magician de la care poti invata foarte multe lucruri. Faptul ca Simona si-a setat mentorii de la care sa invete cum sa ajunga o campioana este o dovada de maturitate, dar si un secret al succesului ei de pana acum.

In declaratiile ei au aparut trei asemenea mentori de-a lungul timpului: Gica Hagi, Justine Henin si Roger Federer.

Bonus: Lantul critic

Cand vorbesti de performanta, exista un concept numit “lantul critic” care te poate ajuta sa evoluezi in salturi. Nu se aplica pe ceea ce inseamna “viata” efectiv, unde este important ca sa ne concentram pe punctele noastre forte, ca sa ajungem la viata pe care ne-o dorim.

Cand vine vorba insa de acel domeniu in care vrei sa atingi excelenta, se spune ca performanta ta este egala cu zaua ta cea mai slaba din “lantul” abilitatilor tale. De asta se numeste si “lantul critic”, pentru ca intarind o za care deja este puternica, nu mai obtii foarte multe, insa daca intaresti o za slaba, castiga tot lantul, per total.

Este modul in care marii performeri au asa zisele “quantum leapuri”.

In momentul asta al carierei Simona Halep are ca obiectiv clar top 5 jucatoare ale lumii si intreruperea dominatiei impuse de Serena Williams. Serena joaca un tenis dincolo de pretendentii la titlu, este o jucatoare completa care isi mai poate mentine pozitia multi ani de acum incolo.

Punctul slab identificat la Simona, ca sa poata ajunge sa-si masoare fortele cu Serena, este dat de serviciu. Daca va creste aici, va creste per total in performante si va putea sa atace si turnee de Grand Slam.

In final

Ca si rezumat, de la astfel de oameni poti sa intelegi “amprenta” succesului, credintele pe care le au ei, cum functioneaza… si le poti aplica si in viata ta de zi cu zi, pe domeniul in care vrei tu sa performezi.

Pentru mine raman in top doua replici ale ei, fundatia pe care pleaca performanta:
“Nu am putut fi fericita pe teren” (dupa meciul pierdut cu Cibulkova)
si
“Visul meu este sa ajung ca Hagi.”

Oamenii performeaza cand imbina placerea cu abilitatile pe care le au. Ironia este ca ambele pot fi construite. Poti gasi placere in orice faci si… iti poti construi, in limitele legilor fizicii, orice abilitate de care ai nevoie.

Concluzia? Succesul este o stare mentala care poate fi construita de la zero.

Cu drag,
Daniel Zarnescu

PS: nu vreau comentarii de genul “pai da, dar ea a avut parinti care au dat-o la tenis de la 4 ani.” Sunt comentarii de victima si nimic mai mult.

PPS: una dintre cartile cele mai puternice de self-leadership din Romania: http://construimimperii.ro/pachetul-treptele-schimbarii/
(apasa pe link, ca sa vezi trailerul si sa o poti comanda)